La fête de la Francophonie fut l’occasion d’organiser un concours de poésie au sein l’Université de Bucarest. Les meilleurs auteurs ont été récompensés à l’occasion du Marché de la Poésie, qui s’est tenu à l’Institut Français de Bucarest le 29 mars dernier.
Le premier prix fut accordé à Andreea Teliban pour son poème Dinaintea plecării
1.
nu mai e timp de stat după dragoste
obișnuiește-te
ea nu va veni ca un popor păgân să-ți cotropească pielea
ea nu va veni nici măcar ca un popor păgân și răvășit să culeagă roadele ridurilor tale
ea nu va veni nicidecum
fă mai bine ce te-a învățat noaptea cea mare în care
te-ai înfățurat în șerpii insomniei
plângi
așa cum plângeai când ființele fără mâini îți căutau ascunzișurile
și credeai că sarea lacrimilor le vor ademeni să te devoreze și
să rămână pe parchetul de lemn doar inima
să bată acolo încă un anotimp și o dată cu înghețul
să se spargă înțepată în așchia cea mai bătrână
următorii locatari să nu știe câți șerpi și câtă dragoste în casa lor
dar păcatul îi va ține departe de toate pentru că
numai o persoană poate ispiti șerpii
cineva singur și sincer
dar acum nu mai e timp de stat după dragoste
până cea mai veche melodie a pământului
haosul
îmi va țiui în ureche și nu voi ști să dansez și
nu voi ști să mă mișc
trebuie să învăț păcatul
2.
păcatul există pentru oricine respiră ca un om
voi vizita mai întâi muribunzii
să vadă și să nu poată
să ducă dincolo ultima amintire
cea a pielii mele
și se vor revolta drepții și oricine e
dincolo și a trăit în dragoste
vor arunca asupra mea blesteme și scâncete de milă iar
eu voi cotinua nepăsătoare
trupul meu la fiecare colț de stradă
în schimbul batjocorelor și
căldura mă va umple pe dinăuntru când
cea mai puțin iubită ființă voi fi
și voi intra în casele sărăcăcioase ale bărbaților singuri ai căror
copii constuiesc corturi din pături în camera mare așa cum
obișnuiam și eu să fac
fetiță cu vederea slabă
puneam două lanterne în cort și
târâiam acolo păpuși de cârpă bețe și plastelină tare
și toate-mi gângureau un cântec despre viață
o mie de popoare barbare să fi făcut dragoste
în camera alăturată
n-aș fi auzit
în general voi căuta
îndurerații bolnavii depresivii sinucigașii supărații înlăcrimații îmbătrâniții
ologii orbii surzii muții și
bărbații cu buze mari care ar putea
să-mi ude tot trupul dintr-o sărutare
și voi termina cu revoluționarii ce
mă vor stoarce de puteri pe stegul țării în care
toți au parte de dragoste
3.
părul se grăbește să-mi crească iar
când trupu-mi va deveni un cocon de păr
voi fi pregătită pentru somnul cel adevărat și
pentru orice urmează după o
viață fără dragoste și
nu mai e timp de stat după nimeni și
nu mai e timp nici măcar pentru
ojă și ruj și o rochie neagră foarte frumoasă
mici plăceri de femeie
trebuie să stau nemișcată în părul meu
simt cum pielea se strânge
oase pocnesc și
miroase a mâini bătrâne
cândva
un bărbat rătăcit mă va lua în brațe ca pe un prunc
mă va legăna îmi va cânta și
mă va duce într-un loc cu multă lumină să-mi
întind aripile peste
casa lui
Le deuxième prix fut accordé à Alexandru Bodolica et à sa traductrice Alexandra Holban
1. Poetul…
E tot mai obosit, și mai schimbat,
E trist că lumea nu-l ascultă,
Atâtea patimi a purtat,
Și-nțelepciune-atât de multă.
A fost oglindă pentru mulți,
A fost și carte, și psaltiră,
Iar dacă stai să îl asculți,
N-o să întrebi de ce te miră.
El are lumea lui, și alte gânduri,
Un alt pământ, și altă limbă,
Îți scrie tot mai multe rânduri,
Dar ție gândul ți se plimbă.
Ar vrea să vadă Paradisul,
Să-l dea la toți spre bucurie,
Dar până se-mplinește visul,
Salvează minți de nebunie.
Poetul e poet, de când e cerul,
Când toată lumea râde, el va plânge,
Și nu se va găsi misterul,
Deși vor fi urme (mari) de sânge.
Le poète…(traduction Alexandra Holban)
De plus en plus fatigué et changé
Triste qu’on ne l’écoute plus
Tant de peines il a porté
Et plein de sagesse il a connu
Certains l’ont pris pour un miroir
Tour à tour bouquin et livre de chevet
Et si tu prends le temps de l’écouter
C’est sur que tu seras étonné
Il a son monde et d’autres pensées
Une autre terre, une autre langue
Il écrit de plus en plus de vers
Tu as du mal à y voir clair
Il voudrait voir le Paradis
Et en faire don à ses amis
Mais le temps que le rêve s’accomplit
Il sauve les âmes de la folie
Il est poète depuis la nuit des temps
Quand tous riront, il pleurera
On trouvera des taches de sang
Jamais on ne déchiffrera
2. Prea multă tăcere într-un singur cuvânt
De ce visezi la nemurire
Când știi că muritor te naști
sub soare
De ce te lupți pentru iubire
Când vezi sub ochii tăi
Cum moare…
De ce încerci să numeri stele
Mai multe decât infinitul
În loc să te revezi în ele
atunci când vine asfințitul
De ce pui atâtea flori pe mormânt
și atât de multă tăcere
într-un singur cuvânt?
Trop de silence dans un seul mot( traduction Alexandra Holban)
Pourquoi rêves-tu de l’immortalité
Sachant que c’est mortel que tu es né
Sous le soleil
Pourquoi luttes-tu pour l’amour
En le voyant sous tes yeux
S’éteindre
Pourquoi tu comptes des étoiles
Plus nombreuses que l’infini
Au lieu de t’y miroiter
Au moment où vient le coucher
Pourquoi tant de fleurs sur un tombeau
Et tant de silence dans un seul mot ?